DE CE MI-A SCHIMBAT CGM VIAȚA?

EXPERIENTA PERSONALA A UNUI INGINER CU UN CGM (SENZOR GLICEMIE)

SENZOR GLICEMIE | LONGEVITY 3.0

Cum am ajuns la CGM (continuous glucose monitoring)? Poate că din aceleași motive pentru care ai dat peste povestea mea. Sau poate că nu, pentru că, de fapt, fiecare dintre noi are motivele lui să își monteze un CGM – fie pentru a înțelege, fie pentru liniștirea unor gânduri ce nu îi dau pace.

Nu știu cum ești tu, dar eu, Silviu, mă consider o persoană atentă cu corpul meu și simt că îmi doresc nu doar să trăiesc mult, ci îmi doresc să trăiesc bine. Iar acel bine este dat de abilitatea naturală a corpului meu de a face față provocărilor de zi cu zi.

Iar această năzuință vine din istoricul familiei mele, unde tatăl meu a fost orientat mai degrabă către carpe diem – a trăi clipa – și mai puțin către a prelungi clipa. Plecarea lui prea devreme a fost zdrobitoare pentru mine, însă m-a făcut să vreau să fiu viu și activ, alături de cei dragi mie.

La mine, the mid-age crisis a adus conștientizarea că, pe de o parte, mintea evoluează, însă, pe de cealaltă, corpul rămâne în urmă, până la acel tipping-point unde începi să vezi semnele degradării. Și aceste semne nu sunt evidente, însă an de an adaugă câte o unitate de măsură la principalii indicatori metabolici, mai ales în direcția în care nu trebuie.

Mereu am stat cu ochii pe cifre și inclusiv pregătirea profesională este de a citi cifre, de a le interpreta și de a lua decizii în consecință. Acum aproximativ un an și jumătate m-am lovit de realitatea cruntă a unui profil lipidic ce impunea acțiune imediată.

Sfatul medicului de familie a fost să încep un tratament specific. Știi despre ce e vorba. Și nu vrei. Nici eu pentru că, după cum ziceam, îmi doresc să fiu independent de tratamente și să am o viață confortabilă.

Și am făcut un pariu cu mine însumi că o să inversez procesul! Am schimbat semnificativ stilul de viață, m-am apucat de sport și am adoptat o dietă mai săracă în grăsimi. Am mers o dată la 3 luni la un laborator pentru a face analizele necesare pentru a urmări evoluția și efectul măsurilor pe care le-am luat.

Și am constatat că anumite cifre se îmbunătățeau, altele se deteriorau (!) în ciuda eforturilor de a le face corect. Unul dintre parametrii deteriorați a fost glicemia și, având în vedere efectele iminente ale unei glicemii crescute, m-am concentrat pe înțelegerea modului de funcționare a acestui mecanism complex, numit corpul uman.

Am început să folosesc un glucometru și tot ce am concluzionat a fost că uneori e bine, alteori nu. Și utilizarea lui punctuală a avut ca efect mai degrabă o derutare și mai mare. Ceea ce mi-a lipsit a fost un instrument de măsurare în timp real. Așa cum un smartwatch îți arată instant efectul efortului sub forma pulsului, în momentul în care faci acel efort, așa aveam nevoie de un echipament care să îmi indice relativ imediat ce efect au alimentele pe care le mănânc, ce efect au exercițiile fizice pe care le fac sau orice alt stimul ce afectează nivelul de glicemie.

Am căutat, am citit și am concluzionat că următorul pas este să îmi pun un senzor de monitorizare a glicemiei (senzor glicemie). Un CGM. Întâmplarea a făcut ca cei de la Clinica Doctor MiT, pe care îi știam, să fi dezvoltat un program ce implică senzorul Dexcom ONE+.

Într-o primă fază, motivul pentru care am ales să merg la o clinică a fost pentru că îmi era teamă de instalarea “mașinăriei”. Mă gândeam că presupune un procedeu medical, cu incizii sau intervenții de precizie. Și am constatat că a fost atât de simplu ca aplicarea unei ștampile pe timbru – un plastic mic de 2/3 cm aplicat fără durere pe triceps. După instalare, a durat câteva minute până când acest senzor de glicemie a început să transmită date în aplicație. Și asta a fost tot. Între montare și “încălzire” (momentul după care începe să transmită) am completat o serie întreagă de date pe formularele de la clinică, am discutat cu medicii despre istoricul medical, despre elementele de bază ale chimiei corpului uman și am plecat acasă.

Pe drum mi-am făcut un plan, cum să “abuzez” cât mai mult de acest senzor, pentru a vedea cum influențează fiecare aliment nivelul și evoluția glicemiei.

Totul a început cu un măr, așa cum au mai avut revelații înțelepții omenirii. Am mâncat și am așteptat. Și după aproximativ 10-15 minute am văzut cum crește glicemia. Iar în acel moment a căpătat formă și logică acel senzor.

EVRIKA!

Corpul meu îmi vorbea în cifre despre cum duce ceea ce îi fac. Și de aici a început joaca. Practic, în ziua aia mi-am bătut joc de corpul meu cu tot felul de combinații de alimente care au făcut traseul glicemiei mele să semene cu Transfăgărășanul văzut de sus. Doar că la finalul zilei am realizat că doar am vizualizat niște parametri, fără să înțeleg de ce, cum sau cât influențează. Că nu e suficient să citești o cifră pentru a înțelege ce se întâmplă, deoarece acești parametri evoluează într-un context, sunt influențați de mulți factori și ai nevoie de cineva să te ghideze, să îți explice și să te sfătuiască în ceea ce privește pașii pe care trebuie să îi faci mai departe.

Iar aici a fost esențial suportul pe care l-am primit de la echipa Doctor MiT, deoarece am analizat împreună și am încercat să găsim explicațiile fiecărei acțiuni.

Tentația e să apreciezi la bunul simț. Doar că, în ansamblu, corpul uman este un mecanism foarte complex, care, dacă începi să îl înțelegi, are multă logică, cu multiple rădăcini în evoluția noastră ca specie. Am realizat asta după ce am analizat datele din timpul activității la sală. Mă așteptam să scadă glicemia, însă s-a întâmplat pe dos. L-am sunat pe medicul ce păstorește programul Longevity 3.0, dr. Bogdan Ivănescu, frustrat că tot ceea ce știam este greșit. Am înțeles apoi, cu ajutorul lui, că totul variază în funcție de tipul de exercițiu, de intensitate, tip, recuperare etc. De fapt, corpul îți dă ceea ce îți trebuie, sau ceea ce ți-ar fi trebuit până acum câteva sute de ani în situația respectivă. Pentru că specia noastră nu a evoluat în abundență și confort.

Însă cred cu tărie că astfel de echipamente ne vor ajuta să înțelegem și să ne readaptăm în armonie cu corpul nostru. Pentru mulți poate fi o teamă de a descoperi lucruri pe care nu vor să le cunoască, pentru a dormi mai bine. Pentru alții s-ar putea să fie obositor să urmărești și să evaluezi atâtea date.

Cei mai mulți prieteni cu care am împărtășit experiența pe care o am cu acest senzor au răspuns în modul “părinții sau bunicii noștri nu au avut asemenea senzori și uite ce bine au trăit” sau “mă lași, să stau toată ziua să urmăresc, să calculez, să introduc; nu, mulțumesc”.

Ignoranța nu a ajutat vreodată și, dincolo de schimbările semnificative din punct de vedere social, economic, tehnologic de la o generație la alta, faptul că viața s-a terminat brusc pentru o persoană aparent sănătoasă, nu înseamnă că în corpul persoanei respective degradarea nu începuse cu mult timp în urmă. Și aici cred că este extraordinar faptul că poți face lumină în interiorul corpului tău și poți lua decizii înainte de a fi prea târziu. Și faptul că ți se întâmplă ție niște chestii în urma unor acțiuni, că vezi pe corpul tău modificările parametrilor te obligă să înțelegi ce se întâmplă. Să citești. Să te interesezi, să discuți cu un specialist.

PE DRUM CATRE ZEN | LONGEVITY 3.0

După 30 zile de utilizare, fără modestie, mă simt mai înțelept! Mai cunoscător în ceea ce mă privește. Și mai atent cu ce fac sau ce mănânc.

Și asta nu pentru că mi-a spus un medic să fac ceva, ci pentru că am văzut că acel ceva mă afectează. Îmi spunea Bogdan Ivănescu să renunț la micul dejun cu cereale. L-am băgat în seamă vreodată? Cum, când toată lumea știe că sunt fibre, că sunt sănătoase? Stai să vezi ce spike-uri de glicemie ai după un astfel de mic dejun și te repliezi imediat pe o omletă sau brânză cu roșii.

Din același film, sfaturile medicilor, este și cea mai neașteptată și dură experiență pe care am avut-o cu acest senzor. Doctorii îți spun să eviți stresul. Și tu doar te faci că îl eviți. De cele mai multe ori, momentul te face să uiți și te enervezi, te cerți, te superi. Am fost cu mașina în off-road. Am parcurs momente de extaz, dar și momente de încordare la treceri mai dificile. Nu am simțit că ar fi ceva în neregulă. Chiar îmi propusesem să văd cum se comportă glicemia după pizza pe care urma să o mănânc la finalul parcursului. Iar după ce am terminat traseul și am deschis aplicația, am rămas efectiv blocat.

În graficul de mai sus, descărcat din aplicația Clarity, după intervalul 4:30-5:30 pm, când am făcut off-road, am avut o glicemie de 198 mg/dL (vârf la ora 5:45 pm). La ora 7:30 pm e și “umilul” efect al pizzei, care în ciuda celor 153g de carbohidrați, este eclipsată masiv de glicemia generată de stres.

Data viitoare când mă voi enerva în trafic voi avea în minte graficul ăsta și decât să mă cert fără rezultat cu un grobian, mai bine mă duc să mănânc o pizza. 🙂

Și nu cred că aș exagera dacă aș spune că un astfel de device te face mai bun. Nu doar fizic. Mai înțelept, mai echilibrat și mai conștient. Te face să îți dozezi mai eficient impulsurile, conștient fiind de consecințe. Probabil că mă voi stresa. Dar o voi face în modul cel mai controlabil posibil. Probabil că voi mai mânca o ciocolată. Dar voi avea grijă apoi să compensez cu activitate fizică această plăcere.

Pentru că totul în jurul nostru este un echilibru și un cost versus beneficiu. Ai un stil de viață dezordonat, gurmand, lipsit de griji? Fiecare dintre lucrurile dezechilibrate pe care le faci îți adaugă un “credit” negativ la factura sănătății. Și la un moment dat încep “recuperatorii” să îți bată la ușă sub forma unor afecțiuni ireversibile pe care le duci mai departe cu un regim și un disconfort în opoziție cu stilul de viață anterior.

Concluzia după 30 de zile de utilizare este că acest dispozitiv ar trebui purtat cel puțin o dată de fiecare persoană. Nu este doar pentru cei care au presiunea unei afecțiuni și care caută acea potecă subțire pe care să meargă astfel încât să nu alunece în prăpastie.

Este pentru cei care își doresc să aleagă un drum care nu ajunge vreodată pe marginea prăpastiei. Este pentru cei care nu doar își doresc să ajungă la o anumită vârstă, ci își doresc să ajungă acolo pe forțele propriului organism, fără medicamente, fără frâne incomode și cât mai tineri față de vârsta din buletin!

Eu cred că voi purta un astfel de senzor câte o lună în fiecare an pentru a evalua modificările ce apar în organism în timp și pentru a-mi rafina stilul de viață. Adică exact obiectivul programului LONGEVITY 3.0!

Tags:senzor glicemie, senzor de glicemie, senzorul de glicemie, Dexcom ONE+,